Despre Clinica

Clinica este dotata cu aparatura moderna iar personalul incadrat are o inalta pregatire de specialitate si o vasta experienta profesionala.

Prioritatea clinicii este reprezentata de pacienti. Serviciile medicale oferite de noi urmaresc tratarea bolnavilor, ingrijirea si mentinerea sanatatii, in conditii de igiena perfecta si confort maxim. In acest context, pacientii clinicii, ce reprezinta centrul atentiei noastre, beneficiaza de controale medicale preventive destinate mentinerii starii de sanatate si de diagnosticare si tratament curativ modern pentru restabilirea sanatatii.

Informatii Generale

6 vizitatori online

Noutati

Rolul acupuncturii in contextul stiintelor moderne Interviu cu D-na Dr. Wang Xiao Guang

(Revista Cultura / 14.01.2010)

Vreme îndelungată, am meditat tot timpul la întrebările ridicate de Domniile Voastre. Am fost chiar bulversată de aceste întrebări. Ele mi-au apărut a fi enorme şi foarte profunde, implicând cele trei mari ştiinţe medicale ale lumii prezentului, inclusiv filozofia, ştiinţa misterelor şi ştiinţa sufletelor şi mergând chiar până la ştiinţele interdisciplinare. Până acum nimeni nu m-a pus în faţa unor asemenea întrebări. Iată de ce vă mulţumesc foarte mult pentru aceste zece întrebări puse,întrebări care m-au emoţionat şi m-au ajutat să cunosc mai bine istoria şi progresul medicinii. Capacitatea şi cunoaşterea mea sunt limitate, de aceea voi încerca răspunsuri la aceste întrebări.

1.Doamna dr.Wang Xiaoguang,sunteţi descendentă dintr-o familie care practică acupunctură de aproape 300 de ani.Vi s-au transmis direct anumite secrete ale profesiei?

Aceste secrete au fost confirmate de studiile pe care le-aţi făcut ulterior la Institutul de Acupunctură şi Moxibustie al Academiei de Medicină Tradiţională?

Răspuns: Dumneavoastră ştiţi că eu provin dintr-o familie care prin tradiţie practică medicina chineză, mă refer la bunicii mei maternali. Astfel, din copilărie am luat contact cu medicina, atunci totul era nebulos, dar pe măsură ce am crescut, am primit o educaţie regulată, sistematică şi severă, cu beneficii imense, ajutându-mă mai târziu să cresc, şi să mă dezvolt cu succes pe drumul vieţii. Aşa am aflat că spiritul supraveghează totul. Desigur, am şi moştenit unele dintre volume de opere de medicină vechi, ca şi experienţa clinică a bunicului, străbunicului şi a generaţiilor anterioare. Numai că lucrurile de care mi-am dat seama din ce în ce mai mult nu sunt ceea ce s-a scris simplu în carte, ci o moştenire spirituală, o existenţă a conştienţei care nu va dispărea nicicând. Iar acest lucru s-a materializat în timpul studiilor şi afectivităţii mele. Fie la Universitatea de Medicină Vestică, fie la spital, după absolvire, ori de câte ori am întâlnit bolile ce-mi frigeau palmele ori diagnostice grele, m-am gândit întâi cum aş putea vindeca pacientul folosindu-mă de teoria şi de căile medicinii tradiţionale chineze, în aşa fel încât cele învăţate în facultate, cât şi teoria şi experienţa pe care ai mei mi le-au transmis, să capete o valorificare eficientă. Printre aceste experienţe, probabil că unele sunt secrete profesionale, dar cel mai de seamă este că ele trebuiesc înţelese profund şi legate între ele în conştiinţă. Pe când studiam la Institutul de Cercetare în domeniul acupuncturii de pe lângă Academia de Ştiinţe Medicale Tradiţionale Chineze, faimosul specialist chinez în acupunctură, profesorul Guo Xiaozong mi-a predat şi numeroase experienţe şi medote de tratament, ajutându-mă să înţeleg şi mai adânc spiritul vast al medicinii chineze şi unele mistere rămase veşnic neştiute.

Caracterul ştiinţific al medicinii tradiţionale chineze constă în faptul că ea unifică Cer, Pământ şi Om, omul aflându-se între Cer şi Pământ, el fiind sufletul a zeci mii de fiinţe, iar marea energie vitală“ qi” care se naşte între Cer şi Pământ determină viaţa omului. În străvechea lucrare de medicină Cartea de Medicină Internă a Împăratului Galben(Huang Di Nei Jing) este demonstrat acest lucru. Aceste adevăruri au fost confirmate zilnic în spitalele în care am studiat şi am muncit.

2.Care este, după dumneavoastră,locul sau rolul acupuncturii în contextul ştiinţelor moderne?

Ştiinţa acupuncturii este recunoscută, studiată şi aplicată de tot mai mulţi oameni din întreaga lume. Actualmente, în peste 190 de ţări activează medici acupuncturişti; în România circa 2.000 de doctori fac acupunctură, iar în Germania 50.000-60.000.Numeroşi medici din lume s-au dus în China şi au învăţat această tehnică. În unele locuri funcţionează şcoli de acupunctură. La Universitatea din Paris, Franţa, s-au introdus lecţii de acupunctură.

Organizaţia Mondială a Sănătăţii a dat publicităţii de mult timp că există 43 de boli pentru care tratamentul prin acupunctură duce la un rezultat foarte bun, mai cu seamă în neurologie, imunologie, digestie, endocrinologie, ginecologie, ortopedie etc..

Cercetările ştiinţifice efectuate au demonstrat că acupunctura poate genera reproducerea celulelor nervoase, iar alte cercetări au dovedit că poate controla proliferarea celulelor canceroase; acupunctura realizează o mare breşă în sfera îmbunătăţirii sistemului imunitar al omului; ea poate ca printr-un sistem de canale invizibile să aducă în trup energia vitală adevărată din natură până în formaţiune de schimbare a bolii. La disecţie, acest sistem de canale nu se vede. Eu cred că este vorba de un canal invizibil, dar el există! Prin acest canal, acupunctura poate să trimită în trup particule elementare invizibile, care au un efect vindecător. Este întocmai ca în teoria despre existenţa celui de-al cincilea microcosmos a renumitei fiziciene Lisa Randall. Eu în felul acesta înţeleg acupunctura. Acesta este un secret de explorat pentru om, este darul mistic al eului. Acupunctura a fost aplicată în clinici de numeroşi medici din diverse discipline din întreaga lume, ea şi-a dovedit rolul uriaş şi ocupă o poziţie din ce în ce mai însemnată. Un oficial de la WHO spunea că acupunctura a devenit o ramură nouă a medicinii, circulînd deja în întreaga lume, pentru că ea poate vindeca o mulţime de boli unde medicina vestică îşi dovedeşte ineficienţa. Eu mi-am dat seama prin propria activitate că acest lucru este cât se poate de real.

3.Consideraţi că medicina alopată începe acolo unde se sfârşeşte medicina tradiţională?

Se pot ele completa,ajuta una pe alta?În faţa unei tumorii canceroase, de exemplu,care este reacţia unui expert în medicina tradiţională?

Răspuns: Eu nu consider că medicina antagonică a început să prindă însufleţire în momentul decăderii medicinii tradiţionale. Istoria medicinii ne învaţă că medicina există de când e omul. La începuturi, îşi are izvorul în medicina instinctuală, penetrarea spiritului morţilor, naşterea şamanilor. Tampier a spus,şamanismul pe de o parte duce direct la apariţia religiei, pe de altă parte duce direct şi la apariţia ştiinţei.Însă şamanismul este forma incipientă a medicinii. Cercetările dovedesc că istoric medicina chineză şi cea vestică a început să se afirme simultan , trecânt de la medicina naturală la medicina tradiţională şi antagonică. De aceea, se poate spune că medicina Chinei şi medicina vestică au cunoscut aceleaşi etape, de la medicina instinctuală, la şamanism şi medicina practică. Cu toate că dezvoltarea fiecăreia a fost extrem de complicată, dar conţinutul comun este la urma urmei destul de mare. În linii mari, înainte de secolul 13, medicina tradiţională chineză ocupa un loc de frumte în lume. După secolul 17, graţie schimbării condiţiilor sociale în Europa şi a stimulilor ştiinţelor naturii, medicina antagonică şi-a grăbit dezvoltarea. Comparând, medicina tradiţională chineză a început să rămână în urmă. Din secolul 19, medicina vestică a pătruns în China, chiar medicina tradiţională n-a fost înlocuită, dimpotrivă, a început să crească şi acest lucru este legat de ştiinţa şi tehnicile moderne şi de atacurile venite de la medicina antagonică la medicină tradiţională.

Discrepanţele medicinii tradiţionale chineze provin în principal din peisajul cultural format în progresul dezvoltării, drept unul dintre elementele izvoarelor sale, iar metodele diferite sunt factorii direcţi care au dus la discrepanţe. La fel cum spun indienii: indiferent ce situaţie şi ce cale, Dumnezeu a dat de la început fiecărui popor o ceaşcă de pământ din care oamenii beau viaţa.

Eu cred că medicinile tradiţională şi antagonică s-au atacat reciproc din diferite unghiuri şi s-au dezvoltat împreună urmărindu-se una pe alta. Ele pot fi complementare. Cartea de medicină internă a Împăratului Galben(Huang Di Nei Jing) şi Corpusul lui Hipocrate sunt două culmi ale medicinii. Studiul profund şi comparativ al acestor două lucrări evidenţiază uşor existenţa a numeroase asemănări intrinsece, uimitoare . Ele au trecut dincolo de şmanism şi dovedesc că medicinile chineză şi vestică au intrat deja într-o etapă istorică cu totul nouă, adică o etapă în care privesc în mod raţional omul şi maladiile. De la filosoful chinez Lao Zi la vesticii Socrate, Platon, Aristotel etc., toţi cred că lucrurile au spirit. În Cartea de medicină internă(Huang Di Nei Jing) există teoria celor şapte emoţii; în lucrările lui Decartes se găsesc descrieri despre cele şase sentimente, ei având numeroase noţiuni şi teorii comune. Numai că este nevoie de un timp şi mai îndelungat pentru a înţelege, este nevoie de întrepătrunderi şi mai adânci, folosirea ştiinţei pentru a cunoaşte şi înţelege, ajungând la o cunoaştere comună.

Laureatul premiului Nobel, Prigoginel, scria în cartea sa Provocarea împotriva Ştiinţei: „Noi ne îndreptăm spre o nouă sinteză (un nou consens) , înaintăm către un nou naturalism. Acest nou naturalism va duce tradiţia vestului, cu tăria analizelor şi exprimarea cantitativă..？.” şi consideră că aceasta va produce o nouă cultură ştiinţifică. Am observat că în lumea medicală au apărut deja indicii. Lumea ştiinţelor medicale se confruntă deja cu o nouă restructurare care va entuziasma inimile oamenilor. Eu cred că toate acestea înseamnă că cele două ştiinţe medicale au atins o bază teoretică de contopire şi completare reciprocă

Mă întrebaţi dacă ele se pot contopi şi completa reciproc? Iată, de exemplu în tratarea tumorii maligne, medicii tradiţionalişti consideră că trupul trebuie să se concentreze pe hrănire şi prevenire, iar la depistare, tumoarea malignă se clasifică în perioada timpurie, medie şi târzie şi se tratează cu metodele dialectice , pe baza locului diferit şi a simptomelor diferite, cu reţetele diferite de medicamente. Metodele dialectice presupun patru examinări şi opt cadre. Cele 4 examinări sunt: a privi, a auzi, a întreba, a lua pulsul. Cele opt cadre indică: elemente yin şi yang, exteriorul, interiorul, frigul, căldura, slab şi puternic . În procesul tratării, calea nu este un „stereotip„ , ea îşi schimbă metodele de tratament în funcţie de evoluţia bolii, au loc unele procese miraculoase, de bine, sau se prelungeşte viaţa iar creşterea tumorii este întârziată chiar oprită.În China, acemenea tratament este generalizat.

În ultimul timp, unii bolnavi folosesc tratamentul chimic al medicinii antagonice, la care adaugă căi ale medicinii tradiţionale chineze – acupunctura şi medicamentele din plante, iar cazurile celor însănătoşiţi sporesc continuu. Acestea dovedesc întrepătrunderea şi completarea reciprocă între cele două tipuri de medicină. Dar şi cel mai important este şi o spun cu sinceritate: prevenirea şi hrănirea trupului, adică menţinerea vieţii reprezintă cheia cheilor.

4.Care sunt punctele de convergenţă între medicina tradiţională,cea modernă şi cea naturistă?Sunt concurente,sunt complementare,sunt echivalente sub aspect terapeutic?

Este un concept filosofic. Se împlinesc reciproc şi se întorc la natură. A cunoaşte trupul omului şi boala prin concepte filosofice înseamnă a ridica puterea imunologică a organismului, a pune pe prim plan prevenirea, iar în privinţa tratamentului, relaţiile dintre ele se cuvine a fi de completare reciprocă, fiindcă fiecare are avantaje şi dezavantaje.

5.În raport cu deviza antică „mens sana in corpore sano”, preocuparea dumneavoastră se extinde şi asupra sufletului.Accentul pe care-l puneţi asupra problematicii sufleteşti este unul personal sau profesional?

În privinţa psihologiei, eu sunt chiar deosebit de interesată de domeniul tratamentului psihologic. Pentru că medicina tradiţională chineză apreciază mult psihologia, consideră că numeroase boli provin de la afecţiuni psihologice. În ultimii ani, atât medicina tradiţională chineză, cât şi medicina antagonistă pun accent pe asemenea cercetări, deoarece, în faţa a tot mai multe boli de natură psihologică, fiecare medic se confruntă cu asemenea încercare . Mă gândesc că acesta este şi o răspundere pe care toţi medicii ar trebui să-şi asume: dacă îţi iubeşti bolnavii, gândeşte-te să-i vindeci. Medicina tradiţională chineză consideră că sunt şapte sentimente diferite care pot provoca boli diferite, şi anume: bucuria, mânia, îngrijorarea, îngândurarea, tristeţea, panica şi frica. Apariţia în exces a acestor sentimente poate naşte maladii diferite. De curând, medicina antagonică a studiat teoria privind viruşii psihologici şi a ajuns la concluzia că încordarea şi orice presiune de ordin spiritual sunt elemente care nasc numeroase boli. În procesul tratamentului, eu cercetez transformările de natură psihologică, cer bolnavilor să fie calmi şi relaxaţi şi prin căi adecvate de acupunctură care se pretează ajung la rezultate bune. Înlăturarea problemelor psihologice ale pacientului reprezintă un punct cheie în procesul vindecării, iar eu pun un accent foarte mare pe acest lucru.

6.„Minte,trup şi sufletul curate”,spuneţi că sunt elemente „extrem de importante” pentru dumneavoastră.Puteţi să îmi explicaţi cum poate ajuta acupunctura la curăţenia sufletului?

Medicina tradiţională chineză apreciază foarte mult virtutea medicului. În cărţile de medicină se scrie despre aceste lucruri. Un medic bun nu poate avea o psihologie şi o gândire lipsite de bunătate, el trebuie să trateze bolnavul cu inima curată, să trateze toţi pacienţii cu aceeaşi atitudine. Pentru că atunci când iau acul în mână, faţă de fiecare bolnav, ochii mei, inima mea, mâna mea trebuie să fie pe aceeaşi linie. Dacă nu apreciezi aceste lucruri, rezultatele tratamentului nu vor fi bune. Dumneavoastră întrebaţi dacă se poate purifica sufletul. Acupunctura poate restabili echilibrul, să-l facă pe om să fie calm, să se simtă bine şi liber, cât despre o purificare a sufletului, mi-e greu să vorbesc, medicina tradiţională chineză ne învaţă că sufletul omului este în inima sa. Dacă sufletul unui om este sănătos şi dacă inima este casa sufletului, inima este normală şi sufletul desigur că va fi minunat.

7.Există o disociere cunoscută între ştiinţă, filosofie şi înţelepciune. Care consideraţi că este contribuţia fiecăreia în acupunctură?

Dacă analizăm profund relaţia dintre acestea trei, vom putea merge spre armonie. Eu cred că toate cele trei elemente au o contribuţie pentru acupunctură. Acesta este un simţ,o părere a omului inteligent care înţelege existenţa filosofiei şi, pe această bază a fost descoperită ştiinţa. Acum câteva mii de ani, oamenii inteligenţi din China au desenat harta canalelor energetice ale corpului uman şi au indicat extrem de precis şi fin fiecare canal şi punct. În teoria acupuncturii, a fost descrisă absolut veridic ideea unităţii şi răspunsului reciproc dintre Om şi Cer, este teoria care cuprinde numeroase teze ale concepţiei filosofice de anvergură,atât teze ale concepţiei taoiste cât şi cele ale Concepţiei ştiinţei schimbătoare(Yi). Toate lucrurile din univers există şi se transformă prin yin-yang şi cele cinci segmente. Acestea se pot simţi în graniţa aceasta minunată. Fiecare om este un micro-cosmos, iar în acest microcosmos, ca şi în marele cosmos, există soare, lună, munţi şi ape, cele patru anotimpuri, zi şi noapte. În simţirea şi cunoaşterea mea, eu mă prosternez în faţa unităţii dintre filosofie şi ştiinţă. Aceasta e înţelegerea mea şi contribuţia şi măreţia lor pentru omenire este greu de definit . Dacă un om face temperatură, prin tratamentul de acupunctură temperatura scade. Dacă suferă de reumatism, acupunctura îi elimină cauzele din organism. În caz de urgenţă cardiacă, acupunctura răspunde punctelor energetice şi poate salva numeroşi pacienţi şi aşa mai departe. Şi aici este greu de spus câte boli se pot vindeca prin acupunctură!

8. Există un efect placebo în acupunctură?

Eu cred că nu există, fiindcă fiecare ac introdus poate naşte o reacţie în trupul pacientului, diferită, uşoară sau puternică. În cadrul unor cercetări recente, prin efectuarea RMN, când un ac intră în trup, prin reacţia din canalele energetice se induc schimbări ale activităţii creierului, iar în laborator se induc schimbări fiziologice şi biochimice. Fiecare pacient reacţionează în mod diferit, încât la nivel fizic, al senzaţiilor şi al percepţiei, nu se manifestă un efect placebo.

9.Ştiu că scrieţi poezie. De ce scrieţi?Vi se pare că profesia dumneavoastră nu vă exprimă deplin?Actul de a scrie poezie are puntru dunmeavoastră un efect terapeutic?

Dumneavoastră ştiţi că eu scriu uneori versuri . Îmi place să scriu poezii sau un eseu încă de când eram mică, fiindcă acasă aveam foarte multe cărţi care îmi plac, de la cele de poveşti, la cărţi de poezie şi proză. În viaţa asta, în afara activităţii mele, eu rememorez tot ceea ce am trăit şi simţit, reţin totul, dau expresie înţelegerii mele asupra vieţii, dragostei pentru natură. Am desigur şi tristeţi, răni, căderi şi stări de naputinţă. Toţi oamenii trec prin aşa ceva. Doar că eu nu ascund nimic şi le pun uneori pe hârtie. Munca şi creaţia mea poetică sunt două lucruri diferite. A scrie poezia este o descărcare a sufletului, pot să văd simţămintele inimii şi sufletul meu merge liber în lumea asta.

10.Ce poetă care sunt temele dumneavoastră predilecte? Se întâmplă ca realitatea românească să vă inspire?

Mă întrebaţi ce teme îmi plac atunci când scriu poezie. Mă întrebaţi de ce realităţile româneşti mă inspiră? Mie îmi plac temele ceva mai concrete şi realiste. Fiindcă eu sunt un om care simte şi observă repede. Sunt în România de 10 ani. Din frumosul Geoagiu am ajuns în Piteşti-un oraş plin de lalele şi de acolo în Bucureşti. În zece ani, am vindecat o mulţime de oameni. Şi oriunde am mers în România am aflat, am trăit şi învăţat nenumărate lucruri. Am fost şi în multe ţări ale Europei. Dincolo de frumuseţea naturală, am pentru România un ataşament care nu mă lasă să plec şi să mă despart. Important este că oamenii de aici au o inimă bună şi au un puternic simţ al toleranţei. Cu toate că românii au unele insatisfacţii în unele domenii, au şi foarte multă largheţe, sunt o naţiune care preţuieşte sentimentele.În România, există un conţinut foarte cultural şi civilizat. Zilnic constat şi trăiesc acesta, care mă inspiră, îmi naşte simţăminte, inclusiv din domeniul istoriei, culturii, poeziei, muzicii.

Şi mai important este faptul că în aceşti zece ani eu şi oamenii de aici ne respectăm reciproc, suntem uniţi, prieteni. Am observat că oamenii de aici pun preţ pe ştiinţă. În urmă cu câţiva ani, am scris ceva despre prietenie, inclus în cartea Istoria prieteniei româno-chineze. În 2006 am scris o poezie intitulată: Ziua naţională a României. Vreau să spun că o naţiune, o ţară, indiferent de starea economică sau de puterea militară, indiferent de vechimea istoriei sale şi indiferent de bogăţia culturii sale, acestea toate nu pot dovedi gradul înalt sau scăzut de civilizaţie, ci numai existenţa extinsă şi consistentă şi persistentă a bunătăţii, abia atunci se poate exprima înălţimea culturii şi civilizaţiei. Trecutul şi prezentul României îmi spun că eu trăiesc şi muncesc într-o ţară a bunătăţii, iubesc acest pământ şi ştiu acest lucru prin simţăminte lăuntrice.

Mă gândesc că răspunsurile mele în mod sigur nu sunt complete, dar am răspuns cu inima.

Wang Xiao Guang,

Bucureşti, 6 septembrie 2009

Dragan Group