Noutati

Hormonul a fost găsit şi în organismele pri¬mitive prevertebrate, posibil cu rol neuro-en-docrin.

încă de la primele încercări terapeutice, a devenit evident faptul că hormonul are un efect benefic asupra durerii osoase. La înce¬put, se credea că reducerea durerii s-ar dato¬ra efectului produs asupra ameliorării leziunilor osoase, dar experienţa clinică a de¬monstrat că regresia durerilor osoase apărea precoce, încă înainte de ameliorarea indicilor biochimici osoşi alteraţi. Pe baza acestor observaţii, s-a lansat ipo¬teza ca hormonul ar putea avea efect analge¬zic direct, independent de acţiunea sa asupra osului.

Cercetările experimentale efectuate de Pe-cile (1975) şi Yamamoto (1978) au demonstrat că, după administrarea intracerebro-ventricu-iară de calcitonina, au apărut efecte analgezi¬ce nete, propunându-se un mecanism nervos central pentru analgezia produsă de calcito¬nina. De asemenea, prin injectare epidurală de calcitonina la bolnavi cu cancer, s-a obţinut o semnificativă scădere a durerii. Cer¬cetări recente (Strîmbu, 1992) au demonstrat că hormonul intervine nu numai central ca an tinociceptiv, ci şi la nivel medular, printr-un mecanism complex, constând în blocarea controlului descendent difuz inhibitor, care are rol în selecţionarea semnalului dureros. Studii sistematice au demonstrat, de aseme¬nea, că analgezia produsă de calcitonina nu este reversibilă cu naloxon şi că hormonul nu acţionează prin receptorii pentru opiacee en¬dogene. Administrarea morfinei împreună cu calcitonina duce ia un efect analgezic cumula¬tiv, mult mai puternic decât cel obţinut prin fiecare substanţă în parte. Calcitonina modu¬lează efectul morfinei şi la nivel celular, prin redistribuirea calciului intracelular.

Descoperirea în cadrul familiei calcitonine-lor a peptidei legate genetic de calcitonina (CGRP) a complicat şi mai mult mecanismele posibil implicate, cu atât mai mult cu cât acest hormon are efect neuromodulator, găsindu-se predominant în sistemul nervos centrai şi pe¬riferic. CGRP are un efect independent de calcitonina, având însă efect pronociceptiv.

Analiza retrospectivă a efectului analgezic al calcitoninei, obţinut la bolnavi trataţi pentru diferite maladii osoase, ne-a permis formula¬rea, în concordanţă şi cu alte date din litera¬tură, a următoarelor concluzii.

Calcitonina fiind un medicament de elecţie pentru terapia bolii Paget şi a algodistrofiei Siideck, am avut ocazia să tratăm, timp de 3 ani, cinci bolnavi cu boala Paget şi doi cu al-godistrofie Siideck, timp de 3-4 luni. Trata- meritul a fost efectuat cu caicitonină sintetica tip somon (Miacalcic), având ca principali in¬dici biochimic: de ameliorare nivelul fosfatazei alcaline şi eliminările de hidroxiprolina. Trata¬mentele în boaia Paget s-au apîicaî în etape de 2-3 luni, cu injecţii zilnice de 50///doză, cu perioade de 1-3 luni pauză între seria de in¬jecţii.

La aceşti bolnavi, tratamentul cu aceste doze şi în aceste condiţii nu a dus la fenome¬ne de rezistenţă, în afară de un pacient, la ca¬re, după 3 ani de tratament, modificările biochimice şi radiologice nu au retrocedat.

Este de remarcat însă faptul că durerile, în special cele osoase şi articulare, au dimi¬nuat, bolnavii au avut o mai mare libertate de mişcare, inclusiv bolnavul la care a apărut rezistenţă la tratament. De aseme¬nea, după perioade mai lungi de întrerupere a tratamentului, durerile nu au mai scăzut. La cei doi bolnavi cu sindrom Siideck, după prima lună, durerile au diminuat mult în intensitate, cu redobândirea capacităţii de mişcare.

în seria bolnavelor cu dureri osoase în ca¬drul unor osteoporoze, cure trimestriale de 20-30 fiole au dus la diminuarea durerii, per¬sistenţa unor perioade mai lungi de acalmie, chiar în pauzele tratamentului cu caicitonină.

Urmărirea efectelor anîialgice la bolnavii trataţi se poate face de către pacienţii înşişi pe aşa-zisa scală vizuală analogă.

Perspectivele terapiei cu caicitonină în du¬rere au fost larg deschise prin introducerea medicamentului în terapia hipercalcemiilor maligne cu leziuni osoase, având o indicaţie majoră în asemenea cazuri alături de bifosfo-naţi. Toţi autorii sunt de acord că efectul anal¬gezic se instalează rapid, chiar înainte de modificările biochimice sau radiologice posi¬bile. Acest fapt este explicat prin modificările umorale produse de eliberarea unor factori chimici, ca ionii de H ', kininele, prostaglandi-nele, în decursul osteolizei masive şi care fa¬vorizează hiperalgezia. Efectul analgezic al calcitoninei nu se realizează însă prin inhiba¬rea sintezei de prostaglandine, ci prin efecto antiinflamator. Chiar calciul, eliberat în exces, se opune efectului analgezic al morfinei, efect ce poate fi anulat de administrarea calcitoni¬nei, care scade nivelul calciului circulant.

Rezultate bune au fost obţinute de Ziegler (1978), în combaterea durerii din pancreatita acută.

Toate aceste date subliniază faptul că acţiunea analgezică a calcitoninei este inde¬pendentă de efectul său asupra osului. Dacă durerea este produsă de o boală osoasă, cai¬citonină, prin efectul său asupra bolii, poate avea un efect analgezic mai pronunţat.

Înainte de a recomanda terapia cu caicito¬nină în durere, trebuie să se răspundă la une¬le întrebări.

Care dintre bolnavii cu dureri răspund la caicitonină? Este evident, din datele prezenta¬te, că nu toţi pacienţii răspund. Ar îi de reco¬mandat o selecţionare prealabilă, riguroasă, pentru a nu fi administrată la prea mulţi unde nu are efect. între cei care pot beneficia de tratament, se numără, în primul rând, cei cu boala Paget, apoi cei cu hipercalcemii, cu me¬tastaze osoase, fără să fie neglijaţi bolnavii cu pancreatite, care, de multe ori răspund la do¬ze mai mici.

în ceea ce priveşte efectul analgezic al cal¬citoninei, la un moment dat hormonul poate să devină ineficient, în special prin apariţia anticorpilor, atunci când este administrat pe cale generală. în schimb, prin administrarea acesteia în spaţiul subarahnoidian sau chiar intra-cerebro-ventricular, efectul analgezic este de lungă durată, fără să apară toleranţă, ca în căzu! morfinei.

în ceea ce priveşte tipul de caicitonină ca¬re poate fi utilizat în combaterea durerii, sunt de menţionat lucrările care au demonstrat exi¬stenţa în creierul uman a receptorilor pentru caicitonină de somon, posibil prin prezenţa unei gene bine conservate de-a lungul dez¬voltării filogenetice şi care justifică utilizarea celei mai puternice calcitonine sintetice, cea de somon, în terapia durerii.